Originile si istoria betisoarelor parfumate

      Esenţele parfumate, (incense – engleză, encens – franceză, incensus – latină) au capacitatea şi calitatea de a trezi stări emoţionale plăcute, de a relaxa şi a crea bună dispoziţie.

      Folosirea esenţelor parfumate datează din timpurile biblice, iar originea lor se presupune a fi Egiptul, unde răşinile şi lemnul unor arbori importaţi din Arabia şi coastele Somaleze se foloseau în cadrul ceremoniilor religioase. Ele erau de asemenea folosite de faraoni, în scopul înlăturării mirosurilor neplăcute, pentru a îndepărta demonii şi pentru a gratifica prezenţa zeilor.

      Babilonienii foloseau pe scară largă esenţele parfumate în timpul divinaţiilor, ca ofrande aduse oracolelor. Esenţele parfumate au fost aduse în Israel în secolul al V-lea Î.C., păstrând de asemenea rolul de ofrandă religioasă. De aici ele s-au răspândit spre Grecia, Roma şi India, unde şi hinduiştii şi budiştii, le ard încă şi astăzi în cadrul ritualurilor şi festivalurilor lor. Esenţele parfumate au fost unul dintre darurile făcute copilului Iisus, de către cei trei înţelepţi din Est.

      În Japonia ele au fost aduse în secolul al VI-lea de către călugării budişti, care foloseau unele arome mistice în cadrul ritualurilor de purificare. Două sute de ani mai târziu, în timpul Erei Heian, delicatele arome ale Koh-ului (Esenţe parfumate Japoneze de înaltă calitate), au devenit pentru nobilii Curţii Imperiale, o sursă necontestată de bună dispoziţie şi delectare. În timpul Shogunatului din secolul al 14-lea, luptătorii samurai obişnuiau să-şi parfumeze coifurile şi armurile cu esenţe, în scopul dobândirii unei mândre aure de invincibilitate, pregătindu-se astfel să-şi înfrunte inamicii şi soarta.  Dar numai în timpul Erei Muromachi, sec. 15 şi 16, eleganta artă a aprecierii esenţelor parfumate a pătruns în înalta societate şi în clasa de mijloc a Japoniei.

      Aşa numita Koh-Do, „arta aprecierii aromei esenţelor parfumate” a constituit o lungă perioadă de timp hrana spirituală a culturii Japoneze. A devenit apoi, foarte rapid, un obicei popular în Statele Unite şi în întreaga lume, prin folosirea esenţelor parfumate de către aceia care căutau o stare de linişte şi pace a minţii. Această artă elegantă nu doar creează un sentiment de linişte şi o altă dimensiune a stării de graţie, ci deschide şi o lume nouă pentru conştiinţa temporală şi spirituală.

      Practicanţii moderni ai aceste elegante arte folosesc astăzi beţişoarele parfumate pentru a îmbunătăţi ambianţa birourilor şi căminurilor lor, pentru a-şi întâmpina oaspeţii într-un mod plăcut, pentru a sărbători cum se cuvine un eveniment deosebit, pentru a relaxa şi calma corpul şi mintea după o zi solicitantă şi pentru a-şi detensiona nervii obosiţi înainte de culcare. Din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat, conştient sau inconştient, ca prin folosirea de arome plăcute să aducă îmbunătăţiri mediului lor înconjurător şi aspectului lor. În Japonia, Koh-ul (Esenţele parfumate de înaltă calitate) nu doar realizează efectiv acest lucru, ci au şi puterea de a emoţiona, de a-i aduce confort şi de a-l inspira pe cel care le foloseşte.